Uneori chiar nu stii ce sa zici,cum sa incepi,sa incepi a-ti expune un gand,un sentiment,sa arati ceva,poate ceva special.Sufletul meu?!hmm... cred ca sufletul meu e diferit de toate celelalte;asa cum putem spune ca fiecare suflet are ceva aparte,ceva special,ceva ce trebuie descoperit...
In sufletul meu,se ascund multe lucruri pe care nu toata lumea,nu toti pot sa le citeasca,sa le priveasca,sa le descopere,intr-un cuvant sa intre in interiorul meu,sa vada tot ceea ce e frumos,ceea ce ne face sa fim frumosi ,asa cum stim de asemenea ca nu frumusetea exterioara conteaza,ci sufletul,interiorul.Dar nu toate sufletele sunt minunate,colorate,pline de veselie,muzica,uneori putand sa fie si un colt de amaraciune care poate fi ameliorat printr-un gand indepartat si fantastic.
Da..e adevarat,am un suflet de copil,uneori pot spune ca incep sa-mi dau seama ca sufletul meu ia amploare,ca se dezvolta intr-un fel sau altul.Devin un alt om pe zi ce trece.Mai sesizez faptul ca atunci cand eram mai mica nu puteam, de exemplu, sa intru in profunzimea tuturor lucrurilor,sa vad si o alta parte a vietii,sa-mi dau seama ca trebuie sa pretuim ceea ce ne-a daruit Cel de Sus.Intotdeauna voi sti ca la greu trebuie sa privesc viata si din cealalta perspectiva,sa incerc sa uit si inca invat asta.
Stiu..pare ciudat prin simplu fapt ca spun toate astea;stiu, sunt un simplu copil,am un suflet de copil si nu stiu cum e viata cu adevarat.Am invatat pe parcurs ca sunt multe lucruri in viata, uneori nedrepte,peste care trebuie sa trecem ambitiosi, stiind c-o sa fie bine si stiind ca, desi nu e corect, trebuie sa ne incurajam noi insine prin faptul ca vom invinge,vom iesi in frunte.
Mai stiu ca unele persoane nu se uita in suflet, fiind amare,intunecate.Puneam totul la suflet si inca mai pun,dar mi-am impus sa n-o mai fac,pentru ca nu se merita efectiv.
Sufletele sensibile- si nu numai- sunt sincere,nu mint,nu ranesc,nu spun.In sufletul meu nu exista doar o simpla,o singura culoare,ci mai multe,unele imbinandu-se si imbibandu-se una in alta,dar nu in totalitate si nu toate.Cele care exprima bucuria,extazul,minunatia,se completeaza cu o muzica lenta,una mai speciala, diferita de toate celelalte genuri.De asemenea,mai pot spune ca sufletul meu,poate chiar majoritatea,prezinta si diferite sortimente de muzica,specifice fiecarui sentiment.Cand spun asta nu ma refer la genul de muzica in general,ci la fictivitatea unui sunet etern,care nu va inceta sa existe niciodata.Suntem inca niste copii,da! Cum am mai spus-o.Avem sufletele incarcate de bucurie si consider ca trebuie sa ne bucuram cat mai putem ca suntem niste simpli copii,desi,cand suntem adulti,in adanc,suntem cu adevarat,inca,copii.
Fiecare suflet are o anumita adancime,uneori neputand fi atinsa nici de noi insine.Sufletul nu se vede,e un fel de spirit ce ne compune,ce ne face sa existam.Cu inima simtim,dar totodata realizam ca totul depinde de suflet.Desi toate lucrurile sunt corelate de creier,totul se afla intr-o stransa legatura.
Intr-o anumita adancime,chiar in toata aura sufletului meu,se ascunde dragostea de parinti,care este principala.Cei ce mi-au dat viata,m-au indrumat,m-au aparat si inca o fac.Tot ce stiu e ca nu voi uita niciodata cantecul dulce al mamei, de atunci de cand eram mic copil,glasuciorul dulce care ma adormea,care ma indruma pe culmile unui vis dulce,linistit si duios.Atat in memorie,cat si in suflet,imi vor ramane intiparite toate acestea ,vor fi prinse de mine, efectiv nu vor putrezi niciodata si ma vor alina atunci cand voi avea neaparata nevoie.
Tot ce simtim, pot spune ca se incadreaza intr-un clasament de locuri,putand sa fie si oarecum aproapiate ca simt,ca dar extrem.
Pentru a descrie un suflet,nu-ti trebuie o ora,nici doua,nici o zi,nici o noapte,nici un an,ci o infinitate de ganduri imprastiate,intortochiate,incrucisate,prinse,ce trebuie desprinse,intelese,muscate,simtite si derulate,pe parcursul acestei vieti.
Creatie si simt.-realizata acum un an-
