Toamnă...

Toamna parca imi intuneca o parte din sufletul deja amar,dar totusi dulce,datorita roadelor specifice.O frunza-ngalbenita,o aripa stalcita, si-o minte-ntepenita.Ici si colo,vezi copaci batrani,din ce in ce mai goi,ce plang si ei la randul lor,tanjind dupa invelisul ce le dadea oarecum caldura.
O adiere de vant rece,parca ma trezeste din acel vis profund si cald,ce parea a fi o eternitate.Soarele, pe zi ce trece,devine din ce in ce mai palid;se vede ca si-a pierdut cu adevarat din stralucire si ca totul e in umbra acum.
Asa e toamna;ne intristeaza,dar totodata ne incanta ochiul cu dieritele tablouri pastelate in culorile specifice unghiurilor vietii,in care,uneori,lava tinde sa erupa spre exterior,eliberandu-ne.